Te trezești dimineața și știi deja cum va arăta ziua. Aceleași reacții, aceleași discuții, aceleași promisiuni făcute ție însuți și neținute. Nu e o criză. Doar o oboseală care s-a așezat încet peste tot și pe care ai învățat să o duci fără să te mai întrebi de unde vine.
Poate ai citit cărți, ai cerut sfaturi, ai încercat să te schimbi de mai multe ori. Și de fiecare dată ai ajuns în același loc. Ca într-un cerc. Nu pentru că nu ai vrut destul, ci pentru că ai lucrat la suprafață, în timp ce lucrurile care te conduc stau mai jos.
Funcționăm toți din structuri pe care nu le cunoaștem: valorile, tiparele de gândire, moștenirea de acasă, rănile vechi pe care le-am îngropat ca să putem merge mai departe. Ele nu dispar dacă nu ne uităm la ele. Doar continuă să ne scrie viața din umbră.
Mulți oameni nu trăiesc. Supraviețuiesc. Funcționează, își fac datoria, zâmbesc la momentul potrivit, dar în interior nu e nici liniște, nici sens. Și ajung să creadă că așa e viața pentru toată lumea.
ASCENDE nu îți cere să devii altcineva. Te ajută să înțelegi ce te-a format, să vindeci ceea ce încă te conduce și să construiești, conștient, omul pe care vrei să îl devii.
Nu îți promit o viață fără durere. Nimeni nu poate promite asta cinstit. Dar poți învăța să nu mai fii condus de durerea ta.