M-am trezit. Mă uit prin cameră: rufe aruncate, cabluri de telefon, coji de fructe, birou plin de hârtii. Știu ce am de făcut dar nu fac. Îmi caut ceva haine cât de cât curate și am ieșit pe ușă.
E o imagine obișnuită pentru burlaci. Asta nu înseamnă predestinare la dezordine. Nici eliberare prin căsătorie. Trebuie doar să nu te lași înfrânt în lupta cu tine însuți.
cu propria-ți încăpățânare?
Imaginează-ți doar că devii brusc o persoană publică sau vreun hacker neastâmpărat ți-a făcut câteva poze prin camera de la laptop. A fi știut de ceilalți în intimitate poate fi un motiv suficient de puternic pentru schimbare. Ce-i drept, sună a schimbare făcută din rușine și s-ar putea să nu țină mult.
Haosul există atât extern – scandaluri, bârfe, învinuiri, pseudo-victimizări, cât și intern – hotărâri luate după ureche, nemulțumire, ipocrizie. Nu cântări în funcție de ce vezi în jurul tău. Ai putea crede că doar răutăcioșii, egoiștii și nesimțiții vor avea cuvântul cel mai greu. La un moment dat, cineva îmi spunea: Ce să faci, frate, tot ei câștigă! Ei, cei fără carte dar cu tupeu, cei fără maniere dar cu bani! Nimic mai fals.
Provocarea mea e asta: elimină-ți harababura din gândire, acționează ca și cum decizia pe care o iei ar schimba întreaga țară și perseverează. Moartea haosului vine când omul își găsește ceva mai bun de făcut, când orice gând și vorbă e cântărită, când nu lași pe mâine ce poți face azi!
Îmi poți spune: Dar care e farmecul unei zile dacă nu dezordinea, soluția venită pe ultima sută de metri, lăsarea în voia întâmplării? Ei bine, acesta e drumul cel mai scurt spre mediocritate. Frumusețea consecvenței și a lucrului făcut cu grijă e incomparabil mai mare.
Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine
(Apostolul Pavel în Epistola către Romani 12:21)
